FSAS salutes you! Acum, și din inbox
Ce este și de ce este acest nou produs al FSAS?
Pe scurt, am decis să ieșim un pic din sediul facultății și să vă întâlnim lunar. Pe lung, redactam acest newsletter pentru că noi credem în puterea științei de a transforma oameni și comunități. În mod particular, sociologia și asistența socială pot transforma comunitățile prin înțelegerea profundă a mecanismelor sociale și prin propunerea de politici publice care să repare forme ale injustiției sociale. Dar asta se face greu, în timp, puțin câte puțin. Noi, la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, avem priceperea, răgazul și răbdarea necesare să facem fix asta! Și dacă tot exersăm aici, zi de zi, reflecția critică asupra fenomenelor sociale, credem că se cuvine să vă arătăm parte din munca noastră.
De acum, lună de lună, vom scrie aici cu speranța că vom contribui un pic la claritatea de care avem cu toții nevoie când vine vorba de cele pe care le trăim. În rubrica Zooming In vom sintetiza cercetările noastre, cadre didactice și studenți, doctoranzi și masteranzi, cât să vă deschidem apetitul pentru această claritate. Apoi vom povesti, pe scurt de tot, din viața noastră @FSAS. Cât să ne cunoașteți și, poate, să vă convingem măcar de-o scurtă vizită (care, sperăm, se va transforma într-o vizită ce poate fi contorizată în semestre). Sigur, simțiți miros de PR în acest demers. Și nu greșiți. Dar noi credem în PR onest, iar strategia noastră de comunicare e una cât se poate de simplă: nu vrem să convingem pe nimeni de nimic, ci doar să ne arătăm așa cum suntem. Veți găsi aici informații și despre cele pe care le face Universitatea din București în rubrica CommUBnity. Dincolo de pereții facultății noastre, aparținem cu mândrie acestei comunități alături de care contribuim la un viitor un pic mai bun, prin știință.
Tuturor ne e cald
Dar altora mai cald decât celorlalți
(Text: Irina Zamfirescu, lector FSAS)
Captain obvious, dar e cald. Verile au ajuns insuportabile și, totuși, iată, le tot traversăm. Criza climatică nu mai e ceva abstract care să genereze angoase pentru viitor. Este ceva ce trăim, în nopțile tropicale sau în zilele în care suntem avertizați să nu ieșim din locuințe din cauza codului roșu de caniculă sau furtună. Ca (aproape) toate celelalte fenomene, persoanele care trăiesc în sărăcie sunt în mod disproporționat afectate de acest fenomen. Timp de trei ani de muncă de teren în două dintre comunitățile informale din București (alături de Fundația Parada) am fost martora cotidianului familiilor care trăiesc în locuințe improvizate, fără forme legale și, de multe ori, fără electricitate sau apă. Trăiesc așa de decenii, iar primii copiii născuți aici au, la rândul lor, proprii copii născuți în aceleași locuințe improprii. Pentru că e luna august ne-am gândit că e potrivit să discutăm concret despre cum arată o zi de caniculă pentru persoanele afectate de sărăcie profundă.
Doamna Elena, care locuiește în condiții improprii de mai bine de 30 de ani, mi-a povestit că primul lucru pe care îl face atunci când ia salariul este să cumpere hrană. Știe că banii se duc repede și că mâncarea este singura cheltuială pe care nu o poate sări, mai ales când are în grijă patru copii mici. Profită de orice reducere și cel mai mare noroc al ei este când prinde tacâmuri de pui. Cu toate astea, pe timp de vară, nu poate cumpăra mai mult decât mănâncă la o masă:
Dacă nu am frigider, ce să fac? Iau cât fac o ciorbă o dată și gata. E greu vara, nu ai unde să ții la frig.
Frigiderul nu este greu de obținut, oamenii sunt dornici să ajute și se poate găsi o donație, dar lipsa electricității face inutil un astfel de gest de caritate. Pe timp de vară, hrana este mai scumpă, iar alimentația are de suferit, fiind mult mai convenabile alimente tip conserve.
Apa nu este nici ea la îndemână. Domnul Costel povestește că aduce apă de la câțiva kilometri, dar merge repede, că am căruț. Nu se plânge, cară aproape zilnic pe perioada verii și are sprijin în fiul lui adolescent. Pentru alte familii, există înțelegeri informale cu vecinii. Aceștia le oferă acces la pompa lor, dar costul pentru apă e stabilit fără un calcul cu privire la volumul de apă pe care oamenii îl iau. Dar nu au de ales și, pentru a se asigura că nu rămân fără acces la apă, uneori, se angajează și la munci fizice neplătite pentru vecinii care au puterea de a le tăia sursa de apă. Nici apa rece sau o banală înghețată nu este ceva la îndemână pentru zilele de arșiță:
E greu cu apa. Mai cărăm de la cișmele, ne mai dau vecinii. Dar trebuie să plătim, și dăm cât ne cere. [persoană care locuiește într-o așezare informală din București]
Mai luăm și noi o apă aici, o înghețată, să ne răcorim. Dar pe călduri, că n-am frigider, trebuie s-o bem imediat. [persoană care locuiește într-o clădire abandonată]
Sursă foto: arhivă personală Irina Zamfirescu
Uneori căldura îi doboară, fizic, și simt nevoia să se adăpostească într-un loc controlat termic. Deși primăriile din București au puncte de urgență pe perioada caniculei, multe persoane evită să acceseze aceste locuri. Sunt deseori în instituții publice locale pe care mai degrabă le evită de teamă. Relația dintre persoanele afectate de sărăcie și instituțiile publice a fost mediată, de multe ori, de amenzi și amenințări cu privire la evacuări. Este simplu de înțeles de ce oamenii mai degrabă nu intră într-un loc în care există și un polițist local. Apelează deci la mall-uri. Acolo li se permite să zăbovească un pic, însă pentru că nu pot participa la mecanismul de consum tipic acestei infrastructuri, sunt rugați să plece din clădire. O alternativă de răcorire era, pe vremuri, luciul de apă din oraș (Dâmbovița, lacul din parcul I.O.R, Ciurel etc). Oamenii spun însă că primesc frecvent amenzi și că nu se mai scaldă.
Nici nopțile nu sunt cu mult mai bune pentru aceste familii. De multe ori dorm în camere supra-aglomerate, unde nu se pot răcori sau apăra de insecte. Lipsa somnului, spun oamenii, nu îi afectează pe perioada zilei, nu simt că sunt neapărat mai lipsiți de vlagă. Și, au completat, oricum căldura din timpul zilei îi slăbește atât de tare atunci când fac munci fizice încât nici nu-și dau seama dacă toropeala pe care o resimt e de la lipsa somnului sau pur și simplu căldura din timpul zilei.
Experiența caniculei este mai greu de îndurat și mai costisitoare pentru persoanele afectate de sărăcie profundă. Cele de mai sus sunt doar parte din multiplele mini-crizele zilnice pe care persoanele vulnerabile au ajuns să le considere normalitatea pe timpul verii. Au învățat să le navigheze și să negocieze suportabilul caniculei. Criza climatică desenează teritorii ale inechității în virtutea mecanismelor de injustiție socială pe care, în lipsa unui răspuns instituțional, cei afectați de sărăcie profundă ajung să le gestioneze la limita suportabilului.
(Sinteză raportului de cercetare Bucureștiul sub caniculă).
„Cine zice că nu-i place șaorma minte”
(Text: Livia Maria Oța, Sânziana Șendroiu, Vlad Androhovici, anul 2, departamentul sociologie. Sinteză a unei etnografii realizate pentru evaluarea de semestru).
O privire superficială asupra consumului de șaorma ne poate conduce la definirea acestui preparat ca unul care aduce laolaltă pe cei „care nu au timp să-și gătească și vor ceva rapid”. Așa ne-a explicat un angajat al șaormeriei Bambi, referindu-se la elevi, studenți și persoane cu un program de muncă încărcat. Însă după o analiză sociologică a acestui fenomen, spațiul șaormeriei și preparatul în sine devin relevante pentru o populație mult mai largă și diversă. Șaormeriile, ca spații de consum, descriu dinamici sociale importante pentru micro-comunități. Drept pentru care ne-a interesat să explorăm interpretările pe care le-au acordat rezidenții în construirea geografiilor subiective din cartierele Dristor, Tineretului și Gara de Nord.
A fost pentru noi un exercițiu interesant să nu ne uităm la șaormerie cu o privire pofticioasă, ci cu curiozitate sociologică față de ce mecanisme sociale, culturale și economice au dus la apariția ei în peisajul urban. Apoi, am considerat la fel de interesante resorturile prin care șaormeriile au rămas și au ajuns să ocupe un loc atât de important în viața bucureștenilor.
Pe lângă identitatea sa de produs extrem de convenabil ca raport dintre preț și calitate nutrițională, șaorma a devenit un veritabil simbol al orașului în ultimii 26 de ani de la înființarea primei șaormerii de succes din capitală (adică șaormeria Dristor Kebap de pe Bd. Camil Ressu).
Decorul original al primei șaormerii din lanțul Dristor. Sursă foto: Androhovici Vlad, arhivă personală
Cererea pe piață în continuă creștere a acestui produs a dus la dezvoltarea unui număr considerabil de restaurante cu specific turcesc sau arăbesc în tabloul citadin. De aici până la fenomenul prin care șaormeria a devenit un tip de activitate economică ce modelează însăși fizionomia orașului a fost doar un pas. Am ajuns să asimilăm rapid noua estetică urbană pe care acest tip de restaurante o aduc în oraș.
Mai mult, este un element cultural care construiește legături între grupuri sociale, dar poate și să adâncească diferențele dintre ele, precum reiese din interviuri. Elemente de clasă, etnie sau gen s-au insinuat în discursul respondenților noștri, fiind evident că există roluri, asumpții și stereotipuri legate de consumul de șaorma și frecventarea acestor locuri. Rugat să descrie atmosfera din șaormeria Dristor Doner Kebap Tineretului, Jean răspunde imediat că acolo se găsește „cocălărie cât cuprinde”. Cocalarii, spune el, sunt oameni bogați care, în virtutea aroganței, își etalează statutul socio-economic în șaormerie:
Vin aici și-și arată telefonul, mașina, hainele… vin cu partenere machiate strident.
Jean simte nevoia să se delimiteze de la orice formă de stereotip bazat pe etnie și clarifică, nesolicitat, că oricine poate avea aceste trăsături, “indiferent de etnie”. Tamara, o respondentă tânără care locuiește singură în zona Dristor, privește șaormeria din cartier ca pe un spațiu al masculinității unde prezența persistentă a bărbaților creează un sentiment claustrant și determină femeile să evite localul:
Sunt mulți din ăștia care stau la caterincă, stau la țigară, stau să bea în fața șaormeriei și chiar nu-ți vine să treci pe acolo[...] Dar ca fată, să te plimbi seara, mai ales pe strada aia, chiar e înfricoșător.
Terenul pe care am realizat cercetarea etnografică a fost multi-situat, cuprinzând șaormerii ce făceau parte din lanțuri mai mari, Dristor și Fendi, dar și o locație recent deschisă, Bambi Doner Kebap de pe Șoseaua Viilor. Am vrut să luăm parte la practicile de consum și să observăm fenomenul alături, nu din afara celor care participă la construirea lui. Am ales aceste locuri, deci, pentru că au opțiunea de a lua masa în interior. Am utilizat ca metode de cercetare observația participativă, interviuri etnografice cu angajații și cu rezidenți ai cartierelor în care se găsesc aceste șaormerii, dar și analiză spațială prin intermediul platformei Google Street View.
În demersul nostru ne-au fost utile concepte precum transformare urbană (proces marcant pentru Bucureștiul ultimilor 30 și ceva de ani), ritmuri cotidiene (care determină împărțirea și utilizarea spațiului) și autenticitate (sau lipsa acesteia). Din interviuri a reieșit că șaorma bucureșteană se individualizează prin modul în care este consumată - cu mult ketchup, lăsată neterminată. Cererea pentru acest preparat, la orice oră și de către consumatori cât mai diverși, indică integrarea șaormei într-o multitudine de ritmuri care se intersectează. Totuși, adaptarea gusturilor locuitorilor capitalei se dovedește a fi în defavoarea altor afaceri „de cartier” - cofetării, aprozare, restaurante deschise după Revoluție își pierd din profitabilitate și dispar treptat.
Șaormeriile încorporează paradoxuri precum faptul că incomodează, dar că, în același timp, reprezintă un refugiu de la chinul gătitului zilnic. Însă indiferent de polemicile legate de gust și prost-gust în cultura culinară a kebabului, ori de deranjul social pe care-l provoacă spațiul masculin al șaormeriei (descris prin gălăgie, siguranță scăzută, aglomerație), e clar că „Cine zice că nu-i place șaorma minte”, după cum a sintetizat un participant la cercetare posibilele tensiuni dintre consumul acestui produs culinar și etica nutrițională specifică unui discurs moralizator cu privire la alimentație. Din studiul nostru reiese că șaorma salvează rezidenții cartierului de la înfometare și este un produs alimentar de urgență deja luat ca atare.
Ce faceți în următorii doi ani?
Admitere master septembrie
De-a lungul timpului, am auzit frecvent două motive pentru care masteranzii noștri au început un program de master. Fie era necesar pentru a avansa în carieră, fie au simțit că e locul și momentul să exploreze noi zone de cunoaștere. Noi credem că e important să vă simțiți valorificate și valorificați la locul de muncă tocmai prin faptul de a stăpâni noi super-puteri academice. Deci nu doar că nu se exclud, dar cele două motive se completează perfect!
Adăugăm un al treilea motiv pentru care vă încurajăm să începeți un program de master la noi, la FSAS. Este un loc de învățare în care ne asigurăm că cei care predau sunt persoane cu experiență în domeniile programelor de masterat sau persoane care cercetează subiecte din ariile de interes ale programelor de master, deci up to date. Dincolo de expertiza celor care vă vor preda, plusăm cu metode de predare care încurajează libertatea de exprimare și exersarea abilităților critice de a vedea fenomenele sociale. Ce să mai, la noi catedra este doar o metaforă, nu este o limită între noi și comunitatea de studente și studenți.
Pe scurt de tot, cum arată admiterea la programele noastre de master în sesiunea din toamnă:
📌Opt programe de master la sociologie, dintre care două în engleză (Devianță socială și criminalitate; Managementul resurselor umane; Sociologia consumului și marketing; Sondaje de opinie, marketing și publicitate; Studii de securitate; Research in sociology, Cross-disciplinary perspective on socio-ecological transformations).
📌Cinci programe de master la asistență socială (Consiliere în asistență socială; Grupuri de risc și servicii sociale de suport; Managementul serviciilor sociale și de sănătate; Prevenirea și combaterea consumului ilicit de droguri; Probațiune).
📌Un program post universitar (Expert egalitate de șanse).
📌482 de locuri la taxă.
📌40 de locuri la buget.
Sigur, în spatele acestor cifre sunt multe informații. Nu putem comprima aici 13 programe de masterat. De aceea vă invitam să parcurgeți informațiile cu privire la fiecare dintre programele de masterat pe websiteul nostru.
E greu de crezut că nu există cel puțin un program de master care să răspundă nevoilor și aspirațiilor voastre (profesionale, dar și personale). Sau pur și simplu curiozităților voastre. Căci vine un moment în care pur și simplu avem nevoie să răspundem la întrebări cu privire la de ce și cum se întâmplă toate cele ce se întâmplă în jurul nostru. Și asta pentru a putea naviga mai ușor multiplele crize pe care le traversăm și despre care suntem avertizați cvasi-constant.
Toate informațiile cu privire la procesul de admitere sunt disponibile la linkul de mai jos. Important de știut încă de aici este că perioada de înscriere este 1-9 septembrie, iar interviul de admitere este pe 11 septembrie.
Noi vă așteptăm de cealaltă parte a platformei de înscriere, curioși să citim eseurile voastre academice și pregătiți să ne cunoaștem la interviu. Apoi, timp de doi ani (sau patru semestre, cum măsurăm noi, cadrele didactice, timpul) ne întâlnim în sălile de curs. Și asta pentru a deveni mai buni cu fiecare discuție și proiect de cercetare pe care o să-l lucrăm împreună.
Dacă nu sunteți absolvent de studii de licență în sociologie sau asistență socială, nicio grijă! Avem cursuri special dedicate pentru voi. Iar dacă sunteți absolvenți de astfel de studii, nu vă temeți de riscul plictiselii. Toate cursurile de la nivel de master au conținuturi 100% diferite față de cele din perioada studiilor de licență. Ne-am ocupat de toate scenariile posibile!
New entry la UB
O nouă facultate și trei programe de masterat transdisciplinare
De anul acesta, Universitatea din București a adăugat o nouă facultate comunității noastre. Acum suntem cifră rotundă - chiar 20 de facultăți care compunem Universitatea din București.
Facultatea de Studii Interdisciplinare este prima de acest fel din România și face exact ce îi spune numele: abordează interdisciplinar marile (dar și micile - aici ar fi mers un emoji, dar am decis să abordăm serios acest newsletter și să ne abținem) întrebări științifice. Anul acesta organizează, pentru prima dată, examen de admitere pentru programul de licență Servicii și politici de sănătate publică.
Tot de anul acesta au intrat în oferta educațională a UB trei noi mastere transdisciplinare. Programele au în centru lor criza climatică și vă pregătesc să aveți expertiză complexă în acest domeniu, din toate cele trei ramuri ale științei (științe sociale, umaniste și naturale). Abordarea este una nouă în mediul universitar, cele trei mastere având primul semestru în comun (tocmai pentru a avea un vocabular științific de bază din toate cele trei ramuri ale științelor și pentru a crea o comunitate a masteranzilor de la aceste trei programe).
Masterul Environmental Humanities este coordonat de Facultatea de Filosofie, iar Nature-Centred Approach to Sustainability este masterul coordonat de Facultatea de Biologie.
Al treilea este coordonat chiar de noi, la FSAS (master în limba engleză): Cross-disciplinary perspectives on socio-ecological transformations. Cursurile pe care le veți face vor fi cursuri ale facultății noastre, dar și de la alte trei facultăți din UB (Facultatea de Administrație și Afaceri, Facultatea de Științe Politice și Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării).